Salvaţi mlaştinile de turbă!

Mlaştinile de turbă sunt locuri misterioase, ce ar putea elucida chiar şi enigmele evoluţiei vieţii. în plus sunt peisaje unice, copleşitoare, cu o floră şi faună deosebit de variată.

Mlaştinile de turbă au servit omul de secole.
Turba a fost folosită ca material combustibil şi îngrăşământ în agricultură, iar datorită efectului de conservare a păstrat şi urmele trecutului nostru.

Formarea mlaştinilor de turbă

Mlaştinile de turbă au vârsta culturii noastre est-europene; plantele ce cresc în aceste regiuni sunt folosite de secole în scop medical. O condiţie esenţială pentru formarea mlaştinilor de turbă este clima umedă, deoarece acestea se formează în adâncituri ce se umplu cu apă.

Dacă plantele mlaştinii mor, nu putrezesc, ci se transformă în turbă, deoarece procesul de descompunere şi putrefacţie necesită oxigen, element ce însă nu este prezent în solul suprasaturat cu apă. Lipsa oxigenului înseamnă că mlaştina conservă.

Valoarea turbei şi a  mlastinilor de turbă

In trecut, oamenii nevoiaşi scoteau turba, o uscau în faţa caselor apoi o foloseau în loc de lemne şi cărbuni, pentru a se încălzi. în unele regiuni mlăştinoase încă se mai face acest lucru. în plus turba este folosită în cantităţi mari şi în scop agricol; saci de turbă pot fi găsiţi în orice magazin de specialitate.

Mlaştinile ascund şi cheia trecutului nostru. în urma cercetărilor realizate în mlaştini, oamenii de ştiinţă au reuşit să dezlege misterul schimbărilor climatice din ultimii 8000 de  ani. în plus, astăzi avem posibilitatea de a anticipa schimbările viitoare.
Turba este un bun mediu de conservare: polenul, seminţele şi fructele ce au căzut acum mii de ani în turbă s-au conservat în condiţii excelente, în Danemarca şi în nordul Germaniei au fost găsite corpurile perfect conservate ale unor persoane decedate cu secole în urmă. Pe baza acestora, antropologii au aflat informaţii despre modul de viaţă din perioada respectivă.

Vegetaţia mlaştinilor de turbă

Deoarece mlaştinile de turbă sunt sărace în nutrienţi, aici nu cresc plante obişnuite.
Unele plante de mlaştină trăiesc în simbioză (convieţuire reciproc avantajoasă) cu bacteriile aflate pe tulpina lor. Alte plante, cum ar fi roua-cerului şi muscăriţa, sunt carnivore şi se hrănesc cu insecte. Cea mai frecventă plantă de mlaştină este muşchiul de turbă (Sphagnum) ce se hrăneşte cu nutrienţi şi minerale dizolvate de apa din precipitaţii. Mlaştina acţionează asemeni unui burete: absoarbe şi  stochează apa din precipitaţii. Muşchiul de turbă este capabil să capteze o cantitate de 20-40 de ori mai mare decât substanţa sa uscată. Preia ioni minerali din mediu şi elimină ioni de hidrogen, astfel alcalinizează mediul.

Din muşchiul de turbă mort se formează turba, ce se depune ulterior în straturi. O caracteristică interesantă a mlaştinii de turbă este aceea că, asemeni aluatului, după ce umple adâncitura, creşte.

Pericolele ce ameninţă mlaştinile de turbă

Aceste mlaştini pe cât sunt de valoroase, în aceeaşi măsură sunt şi vulnerabile. Până la începutul secolului XIX, înaintea drenării întinselor regiuni mlăştinoase, aceste zone erau aproape neatinse, deşi în anumite locuri se puteau deja observa semnele intervenţiei omului. în secolul XX situaţia s-a schimbat, iar din mlaştinile întinse de odinioară au rămas numai urme.
Reducerea mlaştinilor de turbă nu a fost produsă de exploatatorii locali, ci de exploatarea mecanizată, ce distruge aceste habitate valoroase. în plus şi agricultura ameninţă supravieţuirea acestor teritorii: cererea de suprafeţe de păşunat este în continuă creştere, astfel multe mlaştini sunt drenate.

De ce trebuiesc protejate aceste mlaÅŸtini?

Necesitatea ocrotirii acestor mlaştini a fost conştientizată recent, când numărul acestora deja a scăzut. Biologic, mlaştina de turbă se echilibrează singură, fără să necesite intervenţia omului. Datorită stării actuale de deteriorare a mlaştinilor rămase, este nevoie de intervenţie pentru ca acestea să ajungă la starea iniţială.
Cel mai important lucru este ca mlaştinile să primească suficientă apă. în acest scop trebuiesc închise canalele de drenare, iar zonele distruse de exploatarea de turbă trebuiesc izolate, pentru ca acestea să nu piardă apă. Pentru a salva mlaştinile de turbă trebuie oprită împădurirea regiunilor, precum şi arderea lor în scopul obţinerii de păşuni, deoarece focul le distruge sistemul ecologic sensibil.