Åžerpii-corali

Ordin: Squamata
Familie: Elapidae
Gen si specie: Micrurus fulvius şi alţii

Veninul şerpilor-corali este deosebit de periculos; este o substanţă neurotoxică ce omoară rapid victima. Şerpii-corali pot ucide şi consuma chiar şi alţi şerpi de dimensiuni asemănătoare cu ale lor.
Åžerpii-corali încearcă probabil prin coloritul lor viu, să sperie inamicii. Atât ÅŸerpii-corali veritabili veninoÅŸi, cât ÅŸi cei „falÅŸi” neveninoÅŸi, mimează desenul inelat al speciilor moderat-veninoase, cum este ÅŸarpele-coral roÅŸu-scarlat.

Habitat

Şerpii-corali ocolesc spaţiile deschise, preferând pădurile şi solul silvatic acoperit de frunze şi trunchiuri putrezite de arbori, dar trăiesc în regiunile stâncoase, dacă găsesc suficiente crăpături. Pentru şerpii corali acest habitat este vital, oferind nu numai camuflaj şi loc de ascundere al urmaşilor, dar şi un spaţiu ideal de vânătoare.
Deşi şerpii-corali sunt consideraţi fricoşi şi sunt văzuţi rar, în regiuni din Texas apar în anumite sezoane în suburbii.

Mod de hrănire şi vânătoare

Şerpii-corali se hrănesc în special cu alţi şerpi mai mici, dar atacă şi exemplarele propriei specii, chiar şi şerpi de dimensiuni ceva mai mari. In plus vânează şi şopârle şi alte reptile, păsări tinere şi insecte.
Aceşti şerpi consumă deosebit de mult în două perioade ale anului: septembrienoiembrie şi aprilie-mai.
Deoarece şerpii-corali au dinţii veninoşi relativ scurţi, trebuie să muşte de mai multe ori prada şi să-şi mişte capul, pentru a injecta astfel veninul în rana creată.

Reproducere

Perioada de împerechere durează probabil de primăvara târziu până vara devreme şi de vara târziu până toamna. Se presupune că masculul produce spermă tot timpul anului, cu excepţia perioadei în care femela îşi depune ouăle (mai-iulie).
Faptul că aceste animale se pot împerechea tot timpul anului este important din două considerente. Şerpii-corali se întâlnesc rar, deoarece nu au un teritoriu bine stabilit, iar densitatea populaţiei este relativ scăzută. La aceasta se adaugă şi simţul slab de observaţie al masculului, acesta descoperă greu femela. Deoarece şerpii-corali sunt agresivi între ei, se poate întâmpla ca în loc de împerechere să aibă loc o luptă, dacă masculul găseşte o femelă. în cadrul ritualului de împerechere masculul scoate limba spre femelă, apoi îşi mişcă nasul pe spatele acesteia, după care are loc împerecherea. Femela îşi depune ouăle  lungi de aproximativ 4 centimetri în perioada iunie-iulie.  Puii apar după aproximativ  două luni, au dimensiunea unei râme şi prezintă deja coloritul strident.

Åžerpii-corali ÅŸi omul

Deşi muşcătura şarpelui-coral veritabil veninos este mortală (doza letală de venin pentru un adult este între 5 şi 10 mg), se întâmplă rar ca acesta să atace omul. Cei ce au fost muşcaţi însă au iritat ei şarpele.
In special copiii pot deveni victime ale şerpilor-corali, deoarece aceştia sunt atraşi de coloritul lor viu. Astăzi există deja antidot, astfel cazurile fatale au devenit mult mai rare. Ajută dacă în regiunile locuite de şerpii-corali, în timpul deplasării facem zgomot; de regulă şarpele se sperie de zgomote şi se refugiază, evitând astfel întâlnirea.

ÅžtiaÅ£i că…
• în unele regiuni ÅŸerpii-corali au fost denumiÅ£i „şerpii de un minut”, deoarece se considera că victimele muÅŸcate de aceÅŸtia mor într-un minut. în cazul victimelor mai mari acest lucru nu este adevărat.
• Dacă aceşti şerpi sunt deranjaţi, se întâmplă să-şi ridice vârful cozii şi să-l mişte de colo-colo, ca şi cum ar fi capul. în acest timp îşi ascunde capul sub corpul încolăcit.

Caracteristici mai importante

Dimensiuni corporale
Lungimea corpului: femela maxim 80 cm, masculul maxim 60 cm
Coloritul: strident, de regulă inele transversale roşii, albe, galbene şi negre
Reproducere
Maturitatea sexuală: la 2-3 ani
Perioada de împerechere: de primăvara târziu până vara devreme şi de vara târziu până toamna
Ouăle: în număr de 3-6, le depune în perioada iunie-iulie
Mod de viaţă
Comportament: singuratic
Hrana: în special alţi şerpi şi şopârle
Durata vieţii: un şarpe a fost ţinut în captivitate timp de 6 ani şi 11 luni (la capturare, vârsta nu a fost cunoscută)
Specii înrudite
In America de Nord şi de Sud trăiesc mai mult de 50 de specii de şerpi-corali.

Teritoriul de răspândire al şerpilor-corali

Aria de răspândire
Şerpii-corali veritabili trăiesc în America de Nord, Centrală şi de Sud. în America de Sud îi întâlnim în regiunile tropicale din Brazilia, Columbia, Venezuela şi în bazinul Amazonului, în America de Nord trăiesc în Florida, Carolina de Nord şi de Sud, în vest până în Texas şi în regiunile nordice ale Mexicului.
Protecţia speciei
Şerpii-corali sunt răspândiţi pe scară largă şi nu sunt ameninţaţi.

Coloritul înfricoşător al şerpilor-corali

Coloritul înfricoşător: desenul caracteristic este prezent atâţia şerpii veninoşi, moderaţ-veninoşi cât şi la.cei neveninoşi   şi serveşte la sperierea atacatorilor.
Şarpele-coral roşu-scarlat (moderat-veninos): benzi roşii şi galbene alternate, separate întotdeauna de o dungă neagră; regiune abdominală aibă şi cap roşu.
Şarpele-coral regal (neveninos): benzi roşii, separate printr-o dungă neagră de cele galbene; capul, asemeni şarpelui-coral roşu-scarlat, este roşu.
Şarpe-coral (foarte veninos): benzile transversale late, roşii sunt mărginite de benzi galbene (numai în America de Nord, în-cea,de Sud, nu); capul estenegru.

Fenomenul prin care o specie veninoasă mimează o specie mai puţin veninoasă se numeşte fenomenul Mertens.