Spasmele III.

Crizele de epilepsie

O parte semnificativă a crizelor din copilărie sunt crize de epilepsie. Criza mare (grand mal) din copilărie se manifestă asemenea crizei la adulţi. înainte de criză copilul este irascibil, se simte rău. Are dureri de cap, ameţeli, poate manifesta sete, foame.
In clipele dinaintea crizei bolnavul este ameţit, slăbit, în multe cazuri manifestă anxietate sau dimpotrivă, este bine dispus, dezinhibat.

Derularea crizei de epilepsie

La începutul crizei copilul îşi pierde cunoştinţa. întreaga musculatură voluntară se tensionează. în general cade.
Trăsăturile feţei devin diforme, privirea fixă. Priveşte gol sau într-o parte. Pupilele sunt largi, nu reacţionează la lumină. Gura şi dinţii sunt încleştaţi. îşi muşcă frecvent limba, buzele. Datorită spasmului muşchiului de glutiţie saliva produsă şi aşa în exces nu este înghiţită, aceasta curge, face spume. Pe durata spasmului muşchilor respiratori respiraţia este întreruptă, ca urmare a oxigenării insuficiente pielea devine lividă, violacee. Faza tonică - rigidă - descrisă mai sus, de cea. 30 de secunde, este urmată de faza clonică, adică convulsivă.
întregul corp este cuprins de contracţii musculare intense, apoi tonusul muscular se normalizează. Respiraţia, glutiţia revin. După criză urmează o etapă de comă profundă de câteva minute, apoi bolnavul cade într-un somn adânc lung de câteva ore. După trezire nu îşi aminteşte de nimic.

SIMPTOME
Criza mare:
□ pierderea cunoştinţei
â–¡ spasme musculare
□ după criză copilul nu îşi aminteşte nimic
Criza mică:
□ contracţii musculare scurte
□ contracţie spasmodică
□ mişcarea spasmodică a capului
Absenţă:
□ pierderea scurtă a cunoştinţei fără leşin

Apariţia crizei de epilepsie

Criza de epilepsie este declanşată de o afecţiune a sistemului nervos central. Cauza directă a afecţiunii adesea este necunoscută, bolnavul nu prezintă modificări anatomice evidenţiabile. Excitabilitatea intensă a sistemului nervos central, predispoziţia crescută la spasme adesea sunt trăsături moştenite.

Tratamentul crizei de epilepsie

Epilepsia şi criza de epilepsie în prezent pot fi tratate cu numeroase medicamente. Bolnavul este nevoit să primească medicamente întreaga viaţă. In cazul antiepilep-ticelor din păcate trebuie să avem în vedere şi numeroasele efecte adverse nedorite. Dacă boala este cauzată de o modificare anatomică a sistemului nervos central, poate fi vindecată prin efectuarea unei intervenţii chirurgicale.

Ce are de făcut bolnavul

Părinţii copilului bolnav de epilepsie au o răspundere şi sarcină foarte mare. Administrarea atentă, regulată de medicamente este foarte importantă. Pe durata eventualelor crize copiii trebuie feriţi de eventualele accidente cauzate de criză. în caz de crize de durată sau frecvente chemaţi medicul sau ambulanţa!

Când ne adresăm medicului?

Boala însoţită de crize spasmodice necesită în orice caz control medical şi tratament medicamentos.

Cum procedează medicul

Bolile însoţite de crize spasmodice pot fi diagnosticate cu ajutorul examenului electric al activităţii cerebrale (EEG). în cunoştinţa diagnosticului se recomandă administrarea de antispastice.
Pericole, eventuale complicaţii
în cursul crizelor de epilepsie, celulele sistemului nervos central sunt afectate. Cu cât mai lungi şi mai frecvente sunt crizele, cu atât leziunea este mai gravă, putând apare tulburări de inteligenţă, de comportament.

Crizele mici din copilărie
Sunt cunoscute mai multe forme de crize mici (petit mal) din copilărie. Caracteristicile comune: spasmele durează puţin, copilul nu prezintă spasm muscular ţonico-clonic generalizat, în caz de spasme Blitz-Nick-Salam (BNS) copilul îşi îndreaptă brusc capul, trunchiul înainte, îşi ridică braţele. Crizele se pot repeta de mai multe ori pe zi. BNS apare de regulă ca urmare a unei leziuni suferite la naştere. în cazuri grave boala duce la o degradare intelectuală totală, crize mari generalizate, pronosticul fiind sumbru. Absenţa este foarte greu de observat, fiind o pierdere a cunoştinţei de câteva secunde, fără alte simptome.