Substantele minerale, oligoelementele I.

Ce sunt substanţele sau sărurile minerale şi oligoelementele?

Organismul plantelor, animalelor şi oamenilor este compus în mare parte din apă şi compuşi organici, într-o oarecare măsură în organismele vii sunt prezenţi şi compuşii anorganici. La oameni aceşti compuşi reprezintă cca. 4-5% din greutatea corporală.
Aceşti compuşi poartă numele de substanţe sau săruri minerale, prezente în cantităţi relativ mari, şi de oligoelemente aflate în organism numai în cantităţi mici.
Valoarea limită a prezenţei oligoelementelor este de cea. 50 mg pe kilograme corp, adică 5 miimi.

Rolul sărurilor minerale şi oligoelementelor

Rolul sărurilor minerale şi anumitor oligoelemente este vital, majoritatea având sarcini multiple. Sunt elementele constitutive de bază ale organismului, de exemplu pietrele de temelie ale dinţilor şi oaselor. Altele răspund de reglarea echilibrului de apă din organism. Altele participă la numeroase reacţii enzimatice, de exemplu la obţinerea şi valorificarea sau depozitarea energiei.
Pe cât priveşte o parte a oligoelementelor, nici în prezent nu cunoaştem exact sarcina lor.

Prea mult bun tot strică
Nu numai lipsa sărurilor minerale şi oligoelemen-telor ci şi surplusul acestora poate fi periculos. Acest lucru de regulă se produce când consumăm continuu cantităţi exagerate.
Ca urmare creşte conţinutul de apă al ţesuturilor, creşte tensiunea arterială, iar în rinichi, ficat sau vasele de sânge se acumulează sărurile minerale şi oligoelementele, cauzând diverse afecţiuni.

De unde obţinem săruri minerale şi oligoelemente?

Deoarece sărurile minerale şi oligoelementele sunt compuşi anorganici, adică apar în natura fără viaţă, organismele vii nu le pot produce ci trebuie să le obţină din mediu. Omul prin alimente obţine substanţe anorganice. Aceste substanţe participă la metabolism, astfel fiind excretate prin urină, fecale şi transpiraţie. Pe lângă alimente şi băuturi există o altă posibilitate, o sursă în general inconştientă prin care în organism ajung săruri minerale, în special oligoelemente: anumite substanţe le inhalăm, deoarece se găsesc şi în aerul poluat, sau le întâlnim în cantităţi mari în cursul activităţii noastre. Şi prin fumat ajung în organismul nostru oligoelemente.

Sursele principale de săruri minerale şi oligoelemente
Practic aproape toate alimentele conţin aceste substanţe. Alimentele de mai jos însă conţin într-o cantitate mai mare:
â–¡ lapte ÅŸi produse lactate: calciu
â–¡ carne ÅŸi mezeluri: fier
□ măruntaie: fier
â–¡ peÅŸti de mare: iod
□ pâine, orez, paste făinoase, seminţe de cereale: fier, magneziu
â–¡ cartofi: potasiu
â–¡ legume, salate: magneziu, potasiu
□ păstăioase: magneziu, calciu, fier
â–¡ fructe: potasiu

Cantitatea necesară

Diferite organisme de sănătate, de exemplu OMS a prezentat anumite principii şi recomandări referitoare la cantitatea zilnică recomandată din aceste substanţe. Necesarul efectiv este greu de determinat, deoarece valorile indică mari diferenţe, fiind influenţate de numeroşi factori. Specialiştii din majoritatea ţărilor afirmă că printr-o alimentaţie echilibrată este asigurată o cantitate suficientă de săruri minerale şi oligoelemente. în caz optim alimentaţia noastră conţine componente de origine animală şi vegetală în proporţii corespunzătoare, respectiv în apa de la robinet sau în apa minerală există săruri minerale şi oligoelemente.

Pericolele, eventualele complicaţii ale bolilor carenţiale

Deoarece sărurile minerale şi oligoelementele sunt substanţe vitale, lipsa acestora o durată mai lungă de timp duce la afectarea sănătăţii. Un caz cunoscut în acest sens este sindromul lipsei de magneziu. Este însoţită de diverse simptome, debutând cu tulburări de concentrare, iar în cazuri grave poate cauza surzenie.
Lipsa de fier duce la anemie, în anumite cazuri şi infarctul miocardic poate fi explicat prin lipsa anumitor săruri minerale. în Europa Centrală, în cadrul populaţiei cu o alimentaţie echilibrată, din fericire se întâlnesc rar asemenea afecţiuni.