Tesutul epitelial

Å¢esutul epitelial

Ţesutul epitelial este un ţesut de bază al organismului. Sarcina sa primară este acoperirea suprafeţelor. în afara acesteia mai poate avea sarcini speciale legate de secreţia anumitor substanţe (funcţie de glandă), producerea de pigmenţi (pigmentare) şi senzoriale (simţul tactil). Structura ţesuturilor epiteliale diferă după funcţia acestora.

Sarcinile ţesutului epitelial

Epiteliul este stratul care acoperă suprafeţele organismului sau căptuşeşte cavităţile acestuia. Sarcina primară a epiteliilor de acoperire este protecţia mecanică a suprafeţei şi delimitarea sa faţă de mediu. Membrana care acoperă suprafaţa internă şi organele cavităţii abdominale, epiteliul care acoperă tractul digestiv, respectiv suprafaţa internă a toracelui, pleura care acoperă plămânii şi epiteliul care căptuşeşte căile respiratorii, participă în osmoză şi procesele metabolice. Epiteliul glandular din glande produce secreţii corporale importante. Epiteliul senzorial care preia şi transmite excitaţiile - de exemplu mirosul - reprezintă de fapt o tranziţie spre ţesutul nervos.

Epiteliom
Epiteliomul este o proliferare anormală de celule epiteliale: veruci, papile, adenom. De regulă epiteliomul este o modificare benignă.

Structura ţesutului epitelial

Structura ţesutului epitelial diferă în funcţie de numeroa sele funcţii îndeplinite. După formă celulele care formează ţesutul epitelial pot fi turtite, prismatice şi cilindrice, în funcţie de numărul straturilor suprapuse pot fi epitelii simple şi stratificate. Suprafaţa externă a epiteliului este acoperită de cili sau flageli.

Epiteliul simplu pavimentos

Numele acestui tip vine de la celulele turtite care îl formează. Membranele seroase care acoperă marile cavităţi ale corpului - peritoneul, pleura şi pericardul - sunt acoperite de un strat pavimentos simplu. Suprafaţa internă a pereţilor vasculari, suprafaţa internă a alveolelor şi cavitatea cardiaca sunt acoperite tot de epiteliu simplu.
Suprafeţele externe expuse ale organismului, mucoasele, ţesutul conjunctiv al ochiului sunt protejate de un strat epitelial pavimentos stratificat. Straturile multiple de celule stratificate sunt strâns legate. Stratul superior se poate întări, cheratiniza.

Epiteliu prismatic

Acest tip de epiteliu este format din celule în formă de prismă. Canalele unor glande sunt acoperite de epiteliu simplu prismatic, ţesutul glandular fiind format din epiteliu stratificat prismatic.

Epiteliu cilindric

Epiteliul cilindric este format din celulele epiteliale în formă de cilindru. Suprafaţa in ternă a tractului digestiv şi suprafaţa anumitor organe genitale feminine (trompe uterine, uter) sunt căptuşite de un strat simplu cilindric. Servind la mărirea suprafeţei intestinale, cilii intestinali sunt acoperiţi tot de epitelii cilindrice. Cilii fixaţi pe suprafaţa epiteliului cilindric care căptuşeşte căile respiratorii asigură curăţirea acestora.

Epiteliul pseudostratificat

Este un ţesut epitelial special. Straturile sale sunt formate din epitelii prismatice.
Stratul superior este format din celule modificate umbeliforme, cu mai multe nuclee. Un asemenea ţesut acoperă cavităţile de mărime variabilă, de exemplu bazi-netul renal, porţiunea de început a tractului urinar şi vezica urinară.

Originea ţesutului epitelial
In cursul dezvoltării, la fel ca restul ţesuturilor, şi ţesutul epitelial se dezvoltă din foile germinative. Pielea, mucoasa gurii, rectului, vaginului şi a uretrei, epiteliul senzorial se formează din ectodermă, epiteliul gastric şi intestinal, cel al căilor respiratorii, vezicii urinare, al ficatului, pancreasului şi al urechii medii se formează din endodermă, în timp ce suprafaţa internă a rinichiului, peritoneului, a vaselor de sânge şi a glandelor sexuale se formează din mezodermă.