Tulburari de vorbire

Copiii încep să vorbească în jurul vârstei de 1 -2 ani. La băieţi acest fenomen are loc puţin mai târziu decât la fete. Adesea doar la vârsta de patru ani copilul poate să pronunţe fără greşeli cuvinte mai grele.
Vorbirea este un proces deosebit de complex la care participă numeroase organe. Este nevoie de sincronizarea continuă a plămânilor, numeroşilor muşchi ai laringelui, limbii şi buzelor pentru a putea pronunţa clar anumite sunete. Dacă dintr-o anume cauză această sincronizare nu se produce perfect, apar tulburările de vorbire.

Cauza tulburărilor de vorbire

Anomaliile organelor respiratorii, ale laringelui, limbii, maxilarului, dinţilor, palatinului sau ale buzelor (buză de iepure) influenţează capacitatea de vorbire. în multe cazuri şi tulburările psihice pot face ca copilul să înveţe să vorbească prost sau deloc, eventual adultul îşi pierde capacitatea de a vorbi, devine mut. (Acest lucru s-a petrecut şi cu personajul din filmul Persona al lui Ingmar Bergman.)
Şi problemele organice congenitale sau ereditare pot cauza tulburări de vorbire. Se poate întâmpla ca centrul vorbirii din creier să fie afectat, de exemplu în urma unei leziuni craniene, boli infecţioase sau în urma meningitei.
La adulţi, de regulă, tulburările de vorbire sau pierderea capacităţii de a vorbi apar ca urmare a unui accident sau boli. Cea mai frecventă cauză o reprezintă accidentul vascular cerebral. Ca urmare a nefuncţionării anumitor centre ale creierului, nervii care coordonează muşchii vorbirii se blochează, dar se poate bloca şi centrul de vorbire. Şi tumorile ce se formează în creier, laringe sau cavitatea bucală pot cauza tulburări de vorbire.

Diferite exerciţii
In vederea eliminării tulburărilor de vorbire se utilizează exerciÅ£ii de respiraÅ£ie, de relaxare, cântat ÅŸi jocuri de roiuri. Aceste metode sunt foarte eficiente, putând fi utilizate ÅŸi de adulÅ£ii cu vorbire „normală”, dacă ocupaÅ£ia le solicită o vorbire clară. Åži în cazul învăţării unei limbi străine sunt de ajutor la însuÅŸirea sunetelor necunoscute.

Când ne adresăm medicului?

Dacă copilul merge la creşă, grădiniţă, specialistul va identifica rapid eventualele tulburări de vorbire. Dacă întârzierea este mai mare de 6 luni, trebuie să vă adresaţi medicului, psihologului sau logopedului. Dacă ca adulţi observaţi că greşiţi continuu în vorbire sau nu puteţi pronunţa clar anumite sunete, adresaţi-vă imediat medicului.

Poziţia dinţilor
Anumite tulburări de vorbire sunt cauzate de poziţia anormală a dinţilor. Acestea pot fi eliminate prin ortodonţie. La adulţi, pierderea dinţilor poate cauza tulburării Aceasta poate fi remediată prin înlocuirea dinţilor.

Tratamentul tulburărilor de vorbire

Modul de tratament bineînţeles depinde de cauza determinantă. Se poate întâmpla ca pacientul să fie învăţat din nou să vorbească. Majoritatea tulburărilor de vorbire pot fi corectate prin metode logopedice. Cu ajutorul logopedului, pacientul învaţă mai întâi formarea anumitor sunete, apoi cuvinte, propoziţii.

„SimÅ£irea” vorbirii

Procesele formării sunetelor, vorbirii nu pot fi văzute cu ochiul liber. Pacientul, prin aÅŸezarea mâinii pe gâtul logopedului „simte” ce se petrece în laringe, apoi cu cealaltă mână aÅŸezată pe gâtul său încearcă să imite medicul.

Vorbire fără laringe

Şi persoanele a căror laringe este îndepărtat în totalitate sau în parte pot vorbi. Trebuie să îşi însuşească vorbirea esofagiană, asemănătoare cu cea a ventrilocilor. O altă soluţie este să aibă asupra lor un aparat asemănător unui microfon care amplifică sunetul. In acest caz pacientul vorbeşte normal cu ajutorul gurii, dinţilor şi a limbii, însă nu se formează un sunet ce se aude. Aparatul va reda vorbirea, chiar dacă este ca şi cum ar vorbi un robot. Nu este identică cu comunicaţia obişnuită, însemnând pentru pacient dificultăţi în contactele cotidiene, însă este totuşi o ieşire din situaţie.

Diferite exerciţii
In vederea eliminării tulburărilor de vorbire se utilizează exerciÅ£ii de respiraÅ£ie, de relaxare, cântat ÅŸi jocuri de roiuri. Aceste metode sunt foarte eficiente, putând fi utilizate ÅŸi de adulÅ£ii cu vorbire „normală”, dacă ocupaÅ£ia le solicită o vorbire clară. Åži în cazul învăţării unei limbi străine sunt de ajutor la însuÅŸirea sunetelor necunoscute.