Varsatul de vant

Vărsatul de vânt

Vărsatul de vânt este o boală contagioasă de origine virală. Marea majoritate a copiilor contractează această boală. Virusul varicelei este identic cu cel ce cauzează zona zoster la adulţi (virusul Herpes-virus varicellae, varicella-zoster, VZV).
Din acest motiv se presupune că zona zoster reprezintă, de fapt, o varicelă „reapărută”. Virusul bolii rămâne din copilărie în stare latentă în interiorul celulelor nervoase, iar în caz de scădere a imunităţii organismului poate produce noi simptome.
Foarte mult timp s-a crezut că varicela este o formă inofensivă a variolei.
Numai la sfârşitul secolului XIX s-a descoperit faptul că varicela este o boală de sine stătătoare.

Apariţia bolii

Varicela se transmite prin contact direct, secreţii, respectiv prin aer. Este cel mai des întâlnită la copiii de grădiniţă şi la şcolari, deoarece, datorită contactului direct dintre aceştia, pericolul de infecţie este deosebit de ridicat.

SIMPTOME
□ uşoară durere de cap
□ uşoară creştere a temperaturii
□ mici pete roşii pe piele care se transformă în vezicule pline cu lichid. Veziculele se usucă şi se transformă în cruste.

Tratamentul varicelei

Evoluţia bolii este, în general, lipsită de complicaţii şi nu necesită nici un tratament special.

Ce are de făcut bolnavul

Adesea din cauza mâncări-mii copiii scarpină veziculele me. Veziculele scărpinate se pot suprainfecta. Din acest motiv se recomandă utilizarea loţiunilor de uz extern (mixturi) ce înlătură mâncărimea.
In cazuri mai grave, medicul poate prescrie administrarea de antihista-minice în vederea calmării mâncărimii.
Până ce toate veziculele nu se vindecă, bolnavul va fi ţinut departe de copiii şi adulţii care nu au contactat încă această boală. Virusul poate fi prezent şi sub cruste.

Cum poate fi prevenită varicela?
Boala nu prezintă riscuri la copii în general sănătoşi, bine alimentaţi, astfel nici nu necesită măsuri preventive.
Copiii cu imunitatea redusă şi persoanele adulte care nu îşi amintesc dacă au făcut această boală trebuie, pe cât posibil, să evite bolnavii de varicela.

Când ne adresăm medicului?

In cazul în care bolnavul acuză mâncărime greu de suportat sau prezintă simp-tomele unor complicaţii, adresaţi-vă imediat medicului.

Evoluţia bolii

Boala debutează cu dureri de cap şi febră după o perioadă de incubaţie de 2-3 săptămâni.
După aceasta, pe piele apar nişte pete mici, de culoare roşie, care relativ rapid se transformă în vezicule conţinând un lichid clar.
Primele erupţii apar pe trunchi şi pe cap, respectiv inghinal, apoi se răspândesc rapid pe întregul corp. Veziculele se usucă relativ rapid şi se transformă în cruste de culoare închisă, pruriginoase. In una-două săptămâni simptomele dipar şi bolnavul devine din nou sănătos.

Pericole, eventuale complicaţii

Evoluţia bolii în copilărie este fără complicaţii, la adulţi însă poate dura o perioadă mai lungă, aceştia suportând mai greu boala.
Pericolul apariţiei eventualelor complicaţii există întotdeauna într-o anumită măsură.
In lipsa unei igiene corespunzătoare, veziculele se pot suprainfecta. în locul crustelor scărpinate pot rămâne cicatrici.
Pe mâinile copiilor agitaţi puteţi da nişte mănuşi de culoare albă, curate.
Boala prezintă relativ rar complicaţii - pneumonie, respectiv meningită.

Imunitatea se dobândeşte pentru toată viaţa
Persoana care a contractat boala în copilărie sau ca adult este în general imunizată pentru toată viaţa.
Deoarece virusul este relativ inofensiv, vaccinarea se impune numai în cazuri speciale.