Vazul

Funcţia văzului

Dintre organele noastre senzoriale, ochiul ne transmite cele mai complexe şi cele mai importante informaţii despre mediul înconjurător. El este unul dintre cele mai complicate organe senzoriale. Ochiul este capabil de o performanţă incredibilă: recunoaşte cea 160 de culori. Gama nuanţelor coloristice este şi mai mare: poate deosebi 600 000. în cazul în care analizăm funcţionarea organului din perspectiva fizică, putem stabili că ochiul captează undele electromagnetice ale luminii vizibile, formând datorită cristalinului fascicule, imagini mici, pe care le transformă cu ajutorul nervilor în impulsuri electrice prelucrate de creier.
Oricât de contradictoriu ar părea, vedem prin intermediul creierului, deoarece imaginea care vine de la cei doi ochi este transformată într-o imagine unitară de către creier, înainte de a vizualiza imaginea, creierul o prelucrează. Mai întâi o întoarce, deoarece ca urmare a refracţiei luminii prin lentilele optice imaginea sosită pe fundul ochiului este inversată ca şi diafilmul din proiector.

IMPORTANT!
Dacă structura ochiului este neregulată, apar tulburări de vedere: miopia apare când axul globului ocular este mai lung decât diametrul, hipermetropia însa când este mai scurt. Defectele de vedere sunt congenitale. Astfel, este bine să examinaţi vederea copilului. Cu cât mai repede se corectează aceste defecte cu ajutorul ochelarilor sau lentilelor de contact, cu atât este mai bine.

Cum funcţionează ochiul?

Ochiul este compus din trei părţi: sistemul optic din globul ocular, doi nervi optici care transmit imaginea creierului şi mecanismul care face posibilă funcţionarea şi mobilitatea ochiului.

Mecanismul optic

Ochiul este format dintr-un sistem de lentile. Privind dinspre frunte, primul mediu de refracţie îl constituie corneea şi camera posterioară. Acesta este relativ rigid, deoarece camera este umplută complet şi întinsă de o umoare apoasă clară. Din contra, forma cristalinului aflat în spatele acesteia, se poate modifica.
Un muşchi circular face posibilă îngustarea sau lărgirea cristalinului. Astfel funcţionează focalizarea ochiului.
Când privim un obiect îndepărtat cristalinul se relaxează şi se aplatizează, când privim un obiect apropiat cristalinul se îngroaşă. Capacitatea de focalizare scade odată cu trecerea timpului (prezbitism).
în spatele cristalinului până la retină se află o substanţă gelatinoasă, corpul vitros, care umple cea mai mare cameră a globului ocular.

Nervii optici

în partea posterioară a globului ocular, pe retină, se află nervii optici. Celulele fotosensibile adevărate, milioanele de conuri şi bas-tonaşe, se află pe aceştia. Aceste celule transmit impulsuri fibrelor nervoase ale nervilor optici ce merg spre creier. Nervii optici ai ochiului drept şi stâng se intersectează în parte. Ambele imagini se suprapun, astfel devine posibilă vederea în spaţiu.

Anexele globului ocular

Aici se includ genele, care împreună cu pleoapa protejează ochiul împotriva agresiunilor exterioare. Pleoapele întind secreţia lăcrimară pe cornee. Astfel corneea rămâne curată şi umedă, înaintea cristalinului se află irisul. Sarcina acestuia este ca la lumină puternică să se contracte şi să micşoreze orificiul circular (pupila) prin intermediul căreia lumina pătrunde în ochi, pe retină. Astfel protejează celulele sensibile. Pigmenţii din iris determină culoarea pupilei.
Conjunctiva, de culoare albă reprezintă membrana globului ocular, cu diametru de cca 1,3 cm. Pe aceasta sunt prinşi cei şase muşchi oculari.

Despre vedere pe scurt

□ Diagnostică oculară -M edicul poate depista diabetul sau anumite disfuncţii renale pe retină. Medicii şi terapeuţii naturişti au opinii divergente în legătură cu metoda în baza căreia, în funcţie de modelul şi culoarea irisului, se pot deduce anumite boli (iridologie).
â–¡ Pata oarbă - Punctul unde terminaÅ£iile nervoase ies prin peretele posterior al globului ocular este denumit „pata oarbă”, deoarece acolo nu există celule fotosensibile.
□ Afecţiuni oculare - Glaucomul se produce ca urmare a presiunii intraocu-lare crescute, ce duce la deteriorarea funcţiilor vizuale. Cu ajutorul medicamentelor se poate stopa înaintarea acestuia. Cataracta se defineşte prin tulburarea transparenţei cristalinului; tratamentul consecinţelor acesteia necesită în general intervenţie chirurgicală.