Viaţa din lacurile montane cu apa dulce

Multe lacuri dulci din Europa s-au format în ultima eră glaciară. Apele lor adânci, liniştite şi malurile cu vegetaţie deasă, oferă habitate unor specii rare de animale şi plante.

Doar puţine habitate pot concura cu frumuseţea lacurilor cu apă dulce. Lanţul trofic se întinde de la planctonul minuscul, până la ştiuca şi cocorul înfometat. Multe păsări trec pe aici, iar pe malul lacului trăiesc insecte şi plante rare.

Viaţa in lac

Fiecare specie, de la cei mai mici raci până la peştii răpitori, sunt elemente importante ale echilibrului ecologic al lacului. în nisipul malului spălat de apa lacului trăiesc turbelariate, specii de Chrysoperla şi Patella (melci cu formă de taler). în apa curată, razele soarelui pătrund şi în adâncime, creând mediu prielnic dezvoltării ierbii-broaştei şi peniţei.

Mijlocul lacului este de regulă populat de grupuri uriaşe de vieţuitoare minuscule, cum ar fi vieţuitoare din genul Bacillaria. Tot aici îşi găsesc casă şi speciile de raci, ce sunt prada preferată a păstrăvilor-curcubeu. în lacurile montane mai adânci trăieşte păstrăvul de şipot. în lacurile bogate în nutrienţi trăiesc o gamă largă de insecte şi larve: ca de exemplu libelula şi Dytiscus marginalis.

Păsări

Lacurile mai mari din nord-vestul Europei, atrag în sezonul friguros mulţi vizitatori de la Polul Nord ce iernează aici: păsări mai puţin sensibile, cum ar fi raţa mică, gâscă de vară, gâscă cu ciocul scurt, ferăstraşul mic, mare şi mijlociu.

AlÅ£i vizitatori binecunoscuÅ£i sunt raÅ£ele fluierătoare ÅŸi raÅ£ele cu cap castaniu, precum ÅŸi lebedele mici ÅŸi cele cântătoare, ce clocesc în nordul Scandinaviei ÅŸi în Rusia. Păsările cu picioroange, cum ar fi nagâţul, fluierarul cu picioare roÅŸii ÅŸi prundaÅŸul pătat îşi caută hrana: scoici, viermi ÅŸi insecte, pe malurile lacului. Multe specii ce trăiesc în aceste zone, precum ÅŸi multe specii „vizitatoare” îşi construiesc cuibul în păpuriÅŸul de la malul apei, unde consumă insecte, melci, broaÅŸte ÅŸi plante.

In apele mai adânci cufundacul mic, unele specii de raţe şi cufundacul mare se aruncă în apă pentru a prinde raci şi peşti mici.
în cazul în care lacul este împrejmuit de păduri, aici îşi găsesc hrană atât păsările ce clocesc aici cât şi cele migratoare. Silvii, pitulici şi piţigoi populează pădurile de brad şi de stejar, dar putem vedea uneori şi stârci ce stau nemişcaţi pe mal în aşteptarea unei broaşte sau a unui pui de pasăre.
Ciuful de câmp, uliul şi uneori codalbul şi vulturul-călător îşi caută ocazional prada pe malul lacului, iar vulturii-pescari îşi construiesc cuiburile în brazi bătrâni de pe malurile lacurilor liniştite.

Mamifere

Lacurile cu apă dulce oferă casă multor specii de mamifere, printre acestea şi celor care datorită ofertei bogate de hrană trăiesc pe mal, dar şi inamicilor acestora.
Şi vidra îşi construieşte cetatea pe malul lacului, pentru a se putea aproviziona cu apă. Chiţcanii de apă vânează in
secte acvatice şi peşti mici, iar şobolanul de apă se ospătează în vegetaţia deasă. Rozătoarele, puii de păsări şi broaştele atrag vulpile şi nevăstuicile.

Lacuri bogate şi sărace în nutrienţi

Habitate valoroase
Există două extreme ale lacurilor dulci: ori sunt foarte bogate în nutrienÅ£i, ori nu au aproape deloc. Denumirea ÅŸtiinÅ£ifică a lacurilor bogate în nutrienÅ£i este „eutrofe”, iar a celor sărace „oligotrofe”. Lacurile bogate în nutrienÅ£i se găsesc în zonele ce au solul cu structura moale; structurile de la acest nivel se sfărâmiÅ£ează continuu, cedând apei minerale cu valoare nutritivă. în plus ÅŸi zona de colectarea a apei acestor lacuri, este bogată în nutrienÅ£i.

Aceşti nutrienţi se infiltrează în lac şi influenţează lumea vie a acestuia. Fertilizanţii folosiţi în agricultură, suplimentează şi ei conţinutul în nutrienţi. In apa tulbure razele soarelui pătrund doar la mică adâncime, astfel creşterea plantelor este mai intensă la suprafaţă şi la malul apei.

Maluri sărace în nutrienţi
Lacuri sărace în nutrienţi, se găsesc printre altele şi în părţile nordice şi nord-vestice ale insulelor britanice; printre acestea sunt şi câteva lacuri ale Scoţiei. Ultima eră glaciară, ce a avut loc cu 10 000 de ani în urmă, a lăsat în aceste regiuni cele mai multe urme.

Regiunea cu lacuri a munţilor Cumbrian, a luat naştere în urma încreţirii rocilor vulcanice dure, ce ulterior au fost scobite de gheţari; din acestea s-au format celebrele lacuri adânci.

Lacurile sărace în nutrienţi sunt rar înconjurate de terenuri agricole. Aceste lacuri conţin puţină vegetaţie şi un număr mic de peşti. Pe malurile bătute de valuri şi vânt, plantele firave nu se pot înrădăcina.
In golfurile ferite de clima neprielnică, păpurişul şi alte plante de mal oferă hrană şi protecţie peştilor şi păsărilor de apă. Până astăzi, lacurile de munte au fost puţin afectate de poluare.

Pericolele ce ameninţă lacurile cu apă dulce

Inmulţirea algelor
Nitrogenul şi fosforul sunt nutrienţi importanţi, dar dacă sunt în exces, exercită un efect distrugător. Se infiltrează în apa lacului de pe malurile tratate cu fertilizanţi şi provoacă înmulţirea exagerată a algelor; astfel se formează la suprafaţa apei un covor de alge ce opreşte trecerea razelor de soare (eutrofizare).

Ziua algele cedează oxigen, dar noaptea însă captează toată cantitatea de oxigen dizolvată în apă, împiedicând astfel respiraţia plantelor şi animalelor acvatice.

Ploile acide
Industria elimină anual în atmosferă multe milioane de tone de substanţe nocive acide; ce ajung înapoi la nivelul solului, sub forma ploilor acide.

Aceste substanţe nu numai că produc distrugerea copacilor, dar ajung şi în apa lacurilor. Apa acidă intoxică plantele, păsările şi mamiferele acvatice.