Vizitarea unui bordel

Cu toate încercările de mii de ani ale supărătorilor de Dumnezeu şi ale guvernanţilor de a le închide, adevărul e că în fiecare oraş există cel puţin câte un bordel. Tolerat de poliţişti, care îşi dau seama că serveşte unei nevoi a comunităţii, şi aproape în mod invariabil având un bec roşu la intrare, e destul de probabil ca la un moment dat din viaţă să-l vizitezi. (în definitiv, doar n-o să-i lăsăm numai lui Hugh Grant toate fetele alea care poartă bijuterii ieftine.) Dacă nu ştii unde e cel mai apropiat bordel, cel mai bine ar fi să întrebi un şofer de taxi. La prima vizită, ţi se va cere probabil să plăteşti o taxă de înscriere (cam 5 lire) şi să semnezi într-o carte a membrilor. Poţi să foloseşti orice pseudonim, pentru că n-or să te legitimeze, dar întotdeauna mi s-a părut amuzant să semnez cu numele unui profesor pe care l-am detestat în şcoală. Sau cu cel al unui jucător de la Arsenal. în continuare intri în bar, unde poţi să-ţi cumperi de băut. Chiar dacă preţurile sunt umflate, nu costă mai mult ca într-un club de noapte obişnuit. Tot aici s-ar putea să fie şi o scenă pentru stripteuze, dar ochii tăi trebuie să rămână concentraţi asupra celorlalte femei din încăpere. Poţi să presupui liniştit că orice femeie de pe acolo aşteaptă să fie solicitată, dar dacă ai vreo îndoială, poţi s-o întrebi politicos dacă e în timpul orelor de serviciu. Ca o alternativă, stai la bar şi ia-ţi o înfăţişare de om singur, şi în scurt timp o să fii abordat. Dacă nu-ţi place fata care a venit să-ţi vorbească, nu te teme c-o să-i răneşti sensibilitatea şi întreab-o despre femeia care te interesează. Ea va face prezentările.

Din momentul când ai iniÅ£iat conversaÅ£ia, lasă de o parte prostiile gen „soÅ£ia mea nu mă înÅ£elege” ÅŸi întreab-o ce tarife are pentru ceea ce vrei tu să-Å£i facă, fie că e vorba de „lucru manual”, felaÅ£ie, sex total sau alte servicii. O să-Å£i propună o cifră, dar - ca în bazarurile din Orientul Mijlociu - fii pregătit să te tocmeÅŸti. Din propria mea experienţă, ele se mulÅ£umesc ÅŸi cu jumătate din cât au cerut iniÅ£ial, mai ales dacă noaptea nu e prea productivă. Cu titlu de indicaÅ£ie generală, o partidă bună de sex cu o prostituată bine făcută n-ar trebui să te coste la Londra mai mult de 100 de lire. Pe lângă asta, s-ar putea să fie nevoie să plăteÅŸti o taxă care să-i permită să părăsească bordelul, ceea ce implică achitarea unei sticle de ÅŸampanie cu suma de 40 de lire. Iar dacă ai un noroc chior, s-ar putea chiar să fie ÅŸampanie în sticlă.
Următoarea decizie pe care va trebui s-o iei este dacă vrei s-o duci la tine acasă sau să foloseÅŸti una dintre camerele bordelului. Probabil că e mai sigur să rămâi la faÅ£a locului: temerea că ai putea fi filmat în secret „în timpul operaÅ£iunilor” este complet nefondată. Odată ajuns acolo, trebuie să precizezi că o „închiriezi” pentru o oră, în locul celor trei minute cât i-ar trebui ca să te facă să juisezi. In felul acesta, o să „storci” măcar vreo două orgasme pentru aceiaÅŸi bani. Singurele lucruri care trebuie să te preocupe cu adevărat sunt:

• Sexul protejat: chiar dacă ea o să-ţi ofere nişte prezervative, ai libertatea să foloseşti unul adus de tine, şi nu e deloc o idee rea - dat fiind că tipa se regulează zilnic cu vreo cinci bărbaţi - să ai la tine un prezervativ super-rezistent.

• Curăţarea: Asta e expresia care defineÅŸte situaÅ£ia în care ai fost jefuit de o prostituată, lucru care e mai probabil la prostituatele „de stradă” decât într-un bordel. Dacă totuÅŸi Å£i se întâmplă una ca asta, cel mai bine e să consideri evenimentul ca o îmbogăţire a experienÅ£ei, deoarece vinovata va fi fără doar ÅŸi poate protejată de niÅŸte bărbaÅ£i care a) au bâte de base-ball, dar b) n-au nici o legătură cu liga americană de profil.