Zâna ascunzişurilor

Ordin: Passeriformes
Familie: Sylviidae
Gen si specie: Malurus melanotus

Zâna ascunzişurilor este una dintre cele mai frumos colorate păsări ale Australiei. Este cunoscută datorită comportamentului vioi şi faptului că masculul, în perioada de împerechere, poartă o haină colorată.

Păsările genului Malurus au cucerit aproape toate habitatele din Australia şi Noua Guinee, chiar şi pădurile tropicale, pustele înierbate şi semideşertul. Toate speciile acestui gen au formă asemănătoare, dar coloritul masculilor cuprinde o scală largă.

Mod de viaţă

Zâna ascunzişurilor este o pasăre ce îşi petrece viaţa în vegetaţia de la nivelul solului, ascunzându-se mai ales printre frunzele dese, căzute din arbori. Este o pasăre cu aripi scurte şi margini rotunjite, cu ajutorul cărora zboară rar pe distanţe întinse. Datorită picioarelor lungi preferă mai degrabă să ţopăie pe sol. Lungimea cozii este aproximativ egală cu lungimea corpului, iar în cele mai multe cazuri este ţinută în poziţie aproape verticală.

Pentru păsările din genul Malurus sunt foarte importante relaţiile în carul familiei. Deşi pot fi întâlniţi frecvent în pereche, trăiesc în grupuri mici. Pe tot timpul anului îşi apără teritoriul de aproximativ 0,5-3 hectare, din cadrul habitatului. Fiecare grup este alcătuit dintr-o pereche de păsări ce clocesc şi urmaşii acestora ce au atins maturitatea, dar încă nu clocesc. După ecloziune, păsările tinere îşi petrec de regulă cel puţin un an în apropierea cuibului. Prima care pleacă din cuib este femela tânără, masculul tânăr rămânând un timp maHung în cadrul grupului.

în afara perioadei de împerechere, cei mai mulţi masculi capătă în urma năpârlirii un colorit cenuşiu-brun, asemănător femelei. La masculii mai în vârstă de patru ani însă, haina pompoasă din perioada de împerechere se menţine tot timpul anului.

Reproducere

Diferitele specii ale genului Malurus clocesc în perioade diferite ale anului, în funcţie de condiţiile climatice ale regiunilor respective. In habitatele uscate, perioada de împerechere începe frecvent în sezonul ploios, atunci când hrana este suficientă.

Cuibul are de regulă înălţimea de 12 cm şi prezintă formă de cupolă (vezi verso). Pasărea îşi construieşte cuibul cel mai frecvent în apropierea nivelului solului, în tufăriş sau în iarba înaltă. Aici femela îşi depune, apoi îşi cloceşte cele 2-4 ouă. Masculul o vizitează din când în când şi o însoţeşte la drumuri scurte de  căutare a hranei. La numai două săptămâni după ecloziune puii părăsesc deja cuibul, deşi coada lor nu este încă dezvoltată complet. Datorită acestui fapt nu zboară încă suficient de bine, de aceea stau ascunşi în vegetaţia deasă de la nivelul solului.

Cooperarea în cadrul familiei este foarte importantă, mai ales în asigurarea succesului clocitului. Deşi într-un teritoriu cloceşte doar o singură pereche, aceştia pot produce mai multe generaţii pe o perioadă de clocit, deoarece celelalte păsări din cadrul grupului le sar în ajutor. Dacă puii din primul clocit au părăsit deja cuibul, adulţii care nu clocesc îi hrănesc şi îi îngrijesc, astfel femela dominantă poate începe să clocească din nou. In cazul în care cuibul este ameninţat de vreun pericol, tot grupul se adună şi îl protejează.

Alimentaţie şi mod de  hrănire

Păsările din genul Malurus sunt insectivore; cu ajutorul ciocului tăios prind o cantitate mare de insecte. Unele specii îşi caută hrana în coroana arborilor, dar cele mai multe stau în vegetaţia de la nivelul solului sau ţopăie în iarba deasă. în timp ce vânează insecte, pasărea M. splendens zboară aproape vertical pe o distanţă de câţiva metri.
O altă specie, M. cyaneus, a devenit un vizitator frecvent al curţilor din sud-estul Austrahei. Nu numai pentru că vânează insecte, dar caută frecvent hrănitorile de păsări pentru a se înfrupta din firimiturile de pâine şi alte delicatese.

ÅžtiaÅ£i că…
• Deoarece modul de viaţă al păsărilor din genul Malurus, aminteşte de cel al pitulicilor şi silviilor de la noi, uneori sunt denumite şi silvii sudice.
• Chiar dacă masculul are un colorit viu, este destul de greu de observat în natura liberă. Cel mai frecvent îşi petrece timpul în vegetaţia deasă de la nivelul solului şi este mult mai precaut, decât femela. Dacă se apropie vreun pericol, cel mai frecvent masculul este cel care zboară primul.
• Păsările tinere din genul Malurus îşi asumă destul de timpuriu responsabilitatea întregului grup. Se întâmplă ca puii din primul clocit, să ajute la hrănirea puilor din generaţiile următoare.
• Majoritatea masculilor acestui gen, după perioada de împerechere, adoptă acelaşi colorit cu al femelelor, din acest motiv sunt uşor de confundat.
• Păsările din genul Malurus se comportă foarte diferit în prezenţa omului. în timp ce specia de culoare azurie este un vizitator frecvent al suburbiilor, specia de culoarea turcoa-zului ocoleşte până şi în parcurile şi curţile din apropierea habitatului specific cu tufişuri şi zone înierbate.

Caracteristici mai importante

Dimensiuni corporale
Lungimea: 11-14 cm
Greutatea corporală: 6,5-10 g
Reproducere
Maturitatea sexuală: la 1 an
Perioada clocitului: diferă în funcţie de regiune
Numărul ouălor depuse: 2-4 ouă albe cu pete brun-roşietice şi brun închise
Numărul clocirilor pe an: 1-2 Durata clocitului: 13-16 zile
Vârsta părăsirii cuibului: 9-11 zile
Mod de viaţă
Comportament: îşi caută hrana pe sol şi în tufărişuri; trăieşte în grupuri familiale Hrana: insecte
Durata vieţii: atinge chiar şi 10 ani
Specii înrudite
Sunt păreri diferite despre numărul speciilor, dar cel mai probabil sunt 5 specii. Unele păsări din genul Malurus, nu aparţin familiei Maluridae.

Teritoriul de răspândire al zânei ascunzişurilor

Aria de răspândire
Membrii genului Malurus sunt foarte răspândiţi în Australia, Tasmania şi Noua Guinee, populând majoritatea habitatelor.
Protecţia speciei
Păsările din genul Malurus au avut mult de suferit în urma schimbării habitatului. Deşi unele specii sunt încă foarte răspândite, multe sunt ameninţate cu dispariţia. Anumite specii şi-au pierdut mare parte din habitatele aflate în vestul Australiei, în urma cultivării gramineelor şi a creşterii oilor.

Cuibul zânei ascunzişurilor

Cuibul: are formă de cupolă şi este construit din grămăjoare de iarbă, frunze, rădăcini şi scoarţă de copac, întreţesut cu pânză de păianjen şi fire subţiri de iarbă şi căptuşit cu pene.
Coada: când stă în cuibul îngust, zâna ascunzişurilor îşi ţine coada lungă întotdeauna recurbată, iar de multe ori rămâne în această poziţie.
In urma luptei pentru teritoriu, pasărea învingătoare se horiplumează şi zboară ca o săgeată înapoi în cuib.